Calculatoare,  Software

Scurtă istorie a Internetului – episodul 1

Distribuie dacă îți place:

Internetul este un sistem global de rețele de calculatoare interconectate care utilizează modelul TCP/IP, adică Protocolul de control al transmisiei / Protocol Internet, pentru a conecta dispozitive din întreaga lume. Acest protocol al Internetului este un model conceptual de protocoale de comunicație folosite pe internet.

Dezvoltarea acestui model de protocoale de rețea a fost implementată și finanțată de Departamentul Apărării al Statelor Unite, prin intermediul DARPA. Protocolul de Internet oferă o comunicare de tip end-to-end cu specificarea modului în care datele trebuie să fie împachetate, adresate, transmise, redirecționate și primite.

Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).

 

Internetul este o rețea interconectată construită din rețele publice, private, academice, de business și guvernamentale, de nivel local sau global, conectate printr-o paletă de tehnologii de rețele electronice, optice sau wireless.

Internetul oferă o gamă largă de resurse și servicii de informare, cum ar fi documentele hipertext interconectate și aplicațiile din cadrul WWW, poșta electronică, telefonie, partajarea de fișiere și găzduire web.
Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești: ”interconnected” = interconectat și ”network” = rețea.

 

Istoria Internetului începe odată cu dezvoltarea timpurie a calculatoarelor și a rețelelor de comunicații (anii 1950 și 1960) și poate fi împărțită în mai multe etape. Ideea unei rețele de calculatoare destinate să permită comunicarea generală între utilizatorii aflați la diferite calculatoare a depins de evoluțiile tehnologice și de fuziune a infrastructurii sistemelor și a rețelelor existente de telecomunicații.

 

EPISODUL 1 – DE UNDE A ÎNCEPUT TOTUL

 

Spre finalul celui de-al doilea Război Mondial, în iulie 1945, inginerul și pionierul în știința calculatoarelor, Vannevar Bush, a publicat un eseu intitulat ”As we may think”.

În cele aproximativ 10 pagini ale eseului publicat în revista The Atlantic Monthly, Bush a prezis, într-o oarecare măsură, tehnici noi, inclusiv conceptul de hipertext, computerul personal, Internetul, World Wide Web, recunoaștere vocală și enciclopediile online. Inginerul a denumit acest concept memex.

Bush a conceput memexul ca pe un dispozitiv în care indivizii ar comprima și stoca toate cărțile, înregistrările și comunicările lor “mecanizate astfel încât să poată fi consultate cu viteză și flexibilitate excesive”.

Bush a imaginat abilitatea de a recupera mai multe articole sau imagini pe un singur ecran, cu posibilitatea de a scrie comentarii. El a crezut că oamenii vor crea legături între articole conexe, arătând astfel procesul gândirii.

Conceptul imaginat de Vannevar Bush, memex-ul, a reprezentat o revelație în domeniul tehnologiei informației. Viziunea memex-ului a inspirat viitoarele generații de oameni de știință care au conturat Internetul, precum J.C.R. Licklider și Douglas Engelbart.

 

Norbert Wiener a inventat domeniul ciberneticii, inspirând o generație de oameni de știință să se gândească la tehnologia informatică ca un mijloc de a extinde capacitățile umane.

Wiener, care în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a lucrat la tehnologia de ghidaj a rachetelor, și a studiat principiul feed-back-ului, observând că acest principiu este aplicabil atât formelor de viață, care își schimbă acțiunile ca urmare a interacțiunii cu mediul, cât și echipamentelor electronice.

Cercetătorul a dezvoltat această idee și a fondat cibernetica, combinația dintre om și electronică. Gândirea omului de știință a dus la extinderea capabilității umane de a interacționa cu calculatoarele cu ajutorul unei interfețe cu electronică sofisticată.

 

La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie a anului 1955 profesorul universitar John McCarthy, alături de încă trei oameni de știință, au decis să organizeze un seminar de brainstorming pe tema ”inteligenței artificiale” (termen inventat de McCarthy).

Seminarul a fost organizat în vara lui 1956, la Colegiul Dartmouth din statul american New Hampshire. Invitații, oameni de știință, matematicieni, ingineri, fizicieni, economiști și psihologi, au discutat timp de aproape două luni despre subiecte diverse, precum știința calculatoarelor, prelucrarea limbajului natural, rețelele neuronale, teoria computării, abstractizarea și creativitatea mașinilor.

Acest seminar din vara anului 1956 este considerat un eveniment catalitic pentru inteligența artificială ca domeniu. Această conferință și conceptele pe care le-a cristalizat au oferit un element de referință pentru toate eforturile ulterioare de cercetare și dezvoltare în aria computerului.

În 1959 John McCarthy găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului).
Viziunea revoluționară a acestui nou domeniu a avut o influență semnificativă asupra mai multor oameni care au contribuit la crearea internetului, probabil cel mai influențat fiind J.C.R. Licklider care a inventat conceptul de rețea universală.

 

Pe 4 octombrie 1957 Uniunea Sovietică a lansat în spațiul cosmic primul satelit artificial al Terrei, denumit Sputnik 1. Evenimentul a creat o stare de confuzie și punere la îndoială a valorilor în societatea americană. Președintele american Dwight Eisenhower înființează o agenție specială destinată recăpătării superiorității pe palierul militar. Agenția era subordonată Departamentului Apărării, DARPA (Defence Advance Research Project Agency).

Rolul agenției era de a face investiții importante în tehnologii inovatoare pentru securitatea națională a SUA. Agenția ARPA a fost formată pe 7 februarie 1958. Jack Ruina a fost numit director al organizației la începutul anului 1961.

Acesta l-a angajat pe J.C.R Licklider pe postul de administrator al departamentului Information Processing Techniques Office (IPTO), departamentul având un rol vital în crearea ARPANET, baza viitorului Internet. Rolul ARPA era de a conecta computerele Pentagonului localizate în trei locuri distincte.

 

În 1958 compania Bell a creat primul modem care să poată transmite date binare pe o linie telefonică simplă.

Leonard Kleinrock de la MIT publică în 1961 prima teorie cu privire la utilizarea comutației de pachete pentru transfer de date.

J.C.R. Licklider este creatorul ideii de o rețea universală. În 1959 acesta a scris cartea ”Bibliotecile viitorului”, despre cum un computer ar putea oferi o bibliotecă automată, fiind utilizată de la distanță simultan de mai mulți oameni, prin accesul la o bază de date comună.

De asemenea, a fost convins de puterea rețelelor dintre calculatoare și a prezis efectele distribuției tehnologice, descriind modul în care răspândirea computerelor, programelor și informațiilor între un număr mare de calculatoare conectate printr-o rețea ar crea un sistem valoros.

A scris despre o rețea globală de calculatoare în lucrarea din ianuarie 1960, ”Man-Computer Symbiosis”. Prima descriere documentată despre interacțiunile sociale care ar apărea prin crearea unor rețele (networking) este conținută într-o serie de note scrise de J.C.R. Licklider de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, în august 1962, în care Licklider a discutat conceptul de Galactic Network – rețea galactică.

(VA URMA)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *