Calculatoare,  Gaming,  Software,  Tehnologie

Scurtă istorie a jocurilor video

Distribuie dacă îți place:

Termenul ”joc video” a evoluat de-a lungul deceniilor de la o definiție pur tehnică la un concept general care definește o nouă clasă de divertisment interactiv. Din punct de vedere tehnic, pentru ca un produs să fie un joc video, trebuie să existe un semnal video transmis unui tub catodic (CRT) care creează o imagine rasterizată pe ecran. Această definire micșorează posibilitatea includerii în categoria de jocuri video a jocurilor pe calculator, sau a jocurilor pe console. O dată cu trecea timpului, termenul de ”joc video” și-a redus complet definiția pur tehnică și cuprinde o gamă mai largă de tehnologii, iar în prezent înglobează, în general, orice joc jucat pe un hardware construit cu circuite logice electronice care încorporează un element de interactivitate și afișează rezultatele acțiunilor jucătorului pe un display.

Primele jocuri video au apărut la sfârșitul anilor 1940 și au fost legate în mare parte de proiectele de cercetare de la universități și mari corporații, când oamenii de știință din domeniul calculatoarelor au început să proiecteze jocuri simple și simulări ca parte a cercetării lor sau doar pentru distracție.

Istoria jocurilor video poate fi împărțită în mai multe etape. Prima etapă, cea ”preistorică” ar putea fi delimitată începând cu anul 1947, odată cu inventarea aparatului de distracție cu tub catodic, jocul Spacewar! și până în 1972, când a apărut primul joc video destinat maselor, Pong și prima consolă de jocuri video. O a doua etapă a început din 1972 și s-a terminat în 1978 și coincide cu dezvoltarea treptată a jocurilor de tip arcade, în care introduceai monede și te puteai juca și a consolelor. Anii 1978 – 1983 sunt considerați a reprezenta perioada de glorie a jocurilor arcade și dezvoltarea industriei jocurilor pe console. De asemenea, în această perioadă au apărut primele jocuri pe calculator. Această perioadă s-a terminat odată cu prăbușirea pieței de jocuri video în America în anul 1983. O nouă perioadă pentru jocurile video a coincis cu perioada 1983-1992, până la apariția primelor jocuri 3D. Anii ’90 au dus la creșterea jocurilor pe calculator, iar dup 2000 renasc jocurile pe consolă, iar de la mijlocul deceniului trecut au apărut noi medii precum telefoanele inteligente care au făcut să crească exponențial numărul jucătorilor, care de acum își puteau permite să aibă un dispozitiv pe care se puteau juca.

1. Istoria timpurie a jocurilor video (1947-1972)

Primul joc electronic care se putea juca cu ajutorul unui ecran este aparatul de distracție cu tub catodic. Acesta era compus dintr-un ecran și un osciloscop. Dispozitivul simula un obuz care se îndrepta spre inamic și care era controlat de jucător cu ajutorul unor butoane cu care se ajusta traiectoria unui fascicol luminos spre țintele de plastic suprapuse pe ecran. Scopul jocului era ca ”obuzul” să ”explodeze” cât mai aproape de țintele inamice. Acest dispozitiv utiliza doar componente electronice analogice pentru simularea pe ecran, fără a avea memorie sau componente digitale pentru a rula jocul. Acest ”joc video” a fost inventat de către Thomas T. Goldsmith, Jr. și Estle Ray Mann. Cei doi inventatori au fost inspirați de ecranele radar folosite în al doilea război mondial. Dispozitivul nu a fost fabricat niciodată la scară largă, singurul fiind prototipul original realizat manual. În ciuda faptului că a fost un joc care folosea un afișaj grafic, aparatul de distracție cu tub catodic nu este, în general, primul joc video, deoarece folosea hardware pur analogic și nu rula pe un computer.

Cel mai vechi joc electronic a fost dezvoltat în 1948 de către matematicienii Alan Turing și David Champernowne. Jocul denumit Turochamp era o simulare a jocului de șah. Programul nu a fost niciodată rulat pe un calculator deoarece codul era prea complex pentru mașinile din perioada respectivă.

Jocurile care rulau pe calculatoarele anilor ’50 pot fi împărțite în trei categorii: programe de formare și de instruire, programe de cercetare în domenii precum inteligența artificială și programe demonstrative care erau menite să distreze și impresioneze publicul. Aceste jocuri – programe au fost dezvoltate pentru un singur sistem hardware și funcționau doar pe calculatorul pe care au fost implementate, neputând fi portate pe alte computere, iar după ce scopul lor a fost atins, sistemele hardware pe care funcționau aceste jocuri au fost dezmembrate, demontate, sau aruncate la gunoi. Astfel, nu putem aprecia impactul direct pe care aceste jocuri le-au avut în dezvoltarea ulterioară a jocurilor video.

Primul joc electronic care a fost prezentat publicului larg a fost creat în anul 1950 pentru Expoziția Națională a Canadei. Intitulat ”Bertie the Brain”, jocul lansat pe 25 august, de către inginerul Josef Kates, este o confruntare de ”X și 0” între jucători și un calculator înalt de patru metri ce are un grad de inteligență artificială. Jucătorul poate stabili gradul de dificultate al jocului. La valoarea maximă de dificultate, calculatorul era aproape de neînvins. Jocul a fost creat pentru a pune în valoare și a prezenta invenția sa, tubul additron, o versiune miniaturală a tubului electronic cu vid. Kates a creat computerul care a încorporat tehnologia tubului additron. Calculatorul utiliza becuri pentru grafică și nu un ecran în adevăratul sens al cuvântului, totuși a fost primul joc electronic care a avut un afișaj vizual. Jocul a funcționat pe timpul expoziției, iar apoi a fost dezmembrat.

Pe data de 5 mai 1951 computerul ”Nimrod” a fost creat de compania Ferranti pentru Festivalul Britaniei ce s-a desfășurat în vara aceluiași an. A fost inventat de profesorul specialist în știința calculatoarelor John Bennett și construit de inginerul Raymond Stuart-Williams. Calculatorul a fost special construit pentru a rula un joc. Computerul permitea participanților la expoziție să joace un joc matematic de strategie numit Nim împotriva unui program de inteligență artificială. Jocul nu folosea un display, ci luminițe pentru selecția mișcărilor. Viteza calculelor lui Nimrod ar putea fi încetinită pentru a permite unui prezentator să demonstreze exact ceea ce făcea computerul, conceput de fapt pentru a expune designul și calitățile de programare de care compania Ferranti dădea dovadă, deși cei care au interacționat cu calculatorul au fost interesați de jocul în sine decât de logica și puterile computaționale ale calculatorului. După expoziție, calculatorul a mai fost prezentat și în luna octombrie la Salonul Industrial din Berlin înainte de a fi demontat.

În jurul aceleiași perioade, la începutul anilor 1950, RAND Corporation a dezvoltat o serie de jocuri de simulare de luptă cu o complexitate tot mai mare. Aceste simulări nu erau încă jocuri video adevărate, deoarece necesitau intervenția umană pentru a interpreta ordinele jucătorului și rezultatele finale.

Primele jocuri care aveau și un monitor sunt două proiecte de cercetare finalizate în 1952, un joc de dame și un joc de X și 0.
Christopher Strachey a dezvoltat o simulare a jocului de dame pentru calculatorul Pilot ACE. Acesta este primul joc creat pentru un calculator, care putea rula independent de calculator, comparativ cu jocurile care rulau pe calculatoare special concepute pentru a rula jocul respectiv. Jocul conceput de acesta l-a inspirat pe omul de știință american Arthur Lee Samuel să conceapă o variantă proprie a jocului de dame tot în 1952.

Tot în 1952 profesorul englez A. S. Douglas a conceput un joc de ”X și 0” pentru calculatorul EDSAC de la Universitatea din Cambridge. Douglas a programat jocul ca parte a unei teze despre interacțiunea om-calculator. Denumit Noughts and Crosses și mai apoi OXO, jocul permitea introducerea de semne utilizând un controler telefonic rotativ, selectând pe ce pătrat din cele nouă ar fi urmat să introducă simbolul. Mișcarea apărea pe ecran, urmată de mișcarea computerului. Jocul nu era destinat publicului larg, fiind disponibil doar în laboratorul de matematică al universității, cu permisiune specială. Ca și celelalte jocuri de dinaintea sa, după ce și-a servit scopul, jocul a fost eliminat de pe computer.

Primul joc care avea o grafică care permitea imaginii de pe ecran să se actualizeze în timp real, nu doar atunci când jucătorul făcea o mutare, a fost un joc de biliard conceput de William Brown și Ted Lewis, realizat special pentru o demonstrație a puterii de calcul a computerului MIDSAC de la Universitatea din Michigan în 1954. Dezvoltat pe parcursul a jumătate de an, jocul avea un tac virtual de biliard controlat de un joy-stick și un buton și 15 bile așezate pe o masă văzută de sus. Calculatorul calcula traiectoria bilelor lovite și le făcea să dispară atunci când ar fi intrat într-un buzunar al mesei. Grafica era actualizată constant de 40 de ori pe secundă, pentru a afișa mișcările în timp real.

Dacă până acum, jocurile electronice erau concepute pentru calculatoare pentru a demonstra puterea unei noi tehnologii, pentru ajutor în cercetare sau instruirea tehnicienilor, ”Tennis for Two” a fost creat pentru distracție. Proiectat de fizicianul William Higinbotham și construit de Robert Dvorak pentru a distra publicul larg ce participa la expoziția organizată de Laboratorul Național din Brookhaven, New York, jocul de tenis era implementat pe un computer analog, care putea calcula traiectoria unor rachete balistice relativ la viteza vântului, iar grafica era afișată pe un osciloscop. Imaginea era o vedere laterală, pe orizontală, a unui teren de tenis. Jucătorii ajustau unghiul de lovire cu ajutorul unui controller și loveau ”mingea de tenis” cu ajutorul unui buton. Jocul calcula și simula traiectoria mingii, inclusiv posibilitatea de a lovi fileul. Jocul a fost prezentat prima dată în data de 18 octombrie 1958 și a fost un succes instant. Datorită popularității jocului, o versiune îmbunătățită a fost lansată anul următor, cu îmbunătățiri care includ un ecran mai mare și o simulare mai realistă a diverselor niveluri de gravitație. Într-un final, jocul a fost dezmembrat, iar componentele sale au fost folosite la alte calculatoare. Deși jocul nu a excelat în inovații de design sau de tehnologie, dar fiind creat exclusiv pentru divertisment, și nu pentru un proiect academic sau a demonstra puterea unui computer sau a unei tehnologii, este considerat a fi primul joc pe calculator, în adevăratul sens al cuvântului.

 

Până în 1961 numărul jocurilor a crescut foarte mult. Aceste jocuri aveau capacități grafice diferite. În ciuda dezvoltării mai multor jocuri video, nu a existat o industrie a jocurilor video comerciale; aproape toate jocurile au fost dezvoltate pe sau ca o singură mașină în scopuri specifice.

Pe măsură ce tehnologia informatică s-a îmbunătățit, computerele au devenit mai mici și mai rapide, și tot mai mulți oameni, nu numai ingineri, matematicieni sau fizicieni au putut să lucreze cu ele. Acești noi programatori au început să creeze jocuri pentru scopuri non-academice, ceea ce a culminat cu lansarea în anul 1962 a primului joc pe calculator care a fost disponibil publicului larg, ce nu aparținea de o instituție guvernamentală sau de o universitate sau de alte instituții academice. Denumit Spacewar!, jocul, am putea spune, a dus la democratizarea jocurilor video pe calculator și astfel a pus bazele unei noi industrii, ce se va dezvolta constant în următoarele decenii, industria jocurilor video.

 

(VA URMA)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *